marți, 31 august 2010

DE CE IUBIM FEMEILE-Mircea Cartarescu( partea a doua)

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.

joi, 26 august 2010

DE CE IUBIM FEMEILE-Mircea Cartarescu

Cred, pur şi simplu, că sexul însoţit de intimitate este mai
bun decât cel fără intimitate. Intenţionat nu vorbesc
despre dragoste, deşi până la urmă despre asta e vorba.
Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al
sexualităţii, iar fidelitatea devine greu de suportat în pat.
Sexul implică o profundă îngustare a conştiinţei, o
coborâre adânc sub convenţiile sociale şi etice, o eliberare
de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi
perversiune. Dragostea, cu puternica ei componentă
culturală, tinde şi ea să fie înlăturată în cele mai intense
momente ale actului sexual, ca parte a carapacei cerebrale
ce ne acoperă nuditatea. în multe cupluri fantezia
depersonalizării partenerilor, a uitării legăturii dintre ei,
intensifică plăcerea erotică. Cu toate acestea, ceva din
această legătură psihică dintr-un cuplu adevărat, numită
dragoste, ceva esenţial şi despre care se vorbeş-
te prea puţin, supravieţuieşte şi celei mai devastatoare
dezgoliri simbolice.



Ce bine-ar fi ca în viaţa noastră cotidiană să putem alege,
ca în joculeţul meu, sori mai mari sau mai mici, lacuri şi
copaci de diferite formeşi culori, şerpi cât de mari sau de inofensivi vrem! Să ne
construim eul mereu altfel şi întotdeauna fascinant! Din
păcate, pe acest tărâm unde am nimerit fără să ni se spună
cum şi în ce scop, nu ni se dă decât o singură încercare,
iar peisajul minţii noastre, însorit sau mohorât, ospitalier
sau arid, nu ni-1 alegem noi singuri. Şi totuşi, oricât de
prinşi suntem în fluxul evenimentelor exterioare, oricât de
aleatoriu ne poartă viaţa dintr-o parte-ntr-alta, fiecare
dintre noi, măcar de câteva ori în viaţă, se gândeşte la
sine însuşi ca la o fiinţă dragă şi-ndepărtată, de care-i e
dor şi pe care-ar vrea cu nostalgie s-o regăsească.