miercuri, 17 septembrie 2008




Cand vine toamna amintirile copilariei petrecute la bunici ma napadesc. Asteptam cu nerabdare sa se coaca primele bobite de struguri si ne bucuram nespus cand le gaseam, dar in acelasi timp ne intristam cand ne dadeam seama ca vacanta se sfarseste si trebuie sa mergem la scoala. Ne bucurau primele zile de scoala , revederea colegilor, dar ne intristau diminetile ploioase si reci, cand trebuia sa ne sculam din patul cald . Zilele insorite ne mangaiau fata si culorile frunzelor ne faceau poeti sau pictori. Imi amintesc de mirosul strugurilor zdrobiti si gustul mustului adus acasa , parca sa ne faca trecerea mai usoara de la vacanta la tara si revenirea la scoala. Fructele aduse cu noi isi schimbau deodata gustul si parfumul iar orasul punea stapanire pe sufletele noastre de copii. Simt si acum tristetea cu care plecam de la bunici si lacrimile care imi cadeau pe obraji de parca nu ma mai intorceam niciodata pe acele meleaguri......Dar toate acestea nu m-au facut sa nu admir toamna. Are frumusetea ei blanda din culori, stropi de ploaie si lumina.

0 comentarii: